Postat la: 15.12.2020 - 13:46

Începând cu anii 1990, alternativa utilizării altor resurse energetice nu a mai fost doar un vis. Încet dar sigur depozitele de țiței au simțit alternativa energiei electrice, combustibilii solizi cărbunii, lemnul au simțit același lucru când au început să privească spre razele solare și vânturi, materialele compozite au oferit visul aurului argintului de ce nu și a diamantelor.

Preocuparea omenirii pentru păstrarea planetei, a mediului de viață au adus schimbări din temelii. Spun unele studii recente că acum 30 de ani principalele orașe dispuneau de mijloace de transport autopropulsate de cca 5 până la 7 ori mai puține ca în anul 2020, dar poluau de cel puțin 3 - 4 ori mai mult. Ce să înțelegem, că utilizarea materiilor prime, a elementelor scoase la lumină prin minerit, căci de asta dorim să vorbim, nu mai este necesară, sau noi românii suntem primi care au inventat metode de stopare a mineritului?. Anul 2021 aduce reguli noi, schimbă viața planetei ne obligă să purtăm mască dar în nici un caz ochelari opaci. Da, mineritul elementele și bogățiile subsolului vor fi baza oricărei societăți dezvoltate.

În România există, funcționează și va exista încă cel puțin 15 ani o unitate cu profil minier, "CUPRU MIN" cu sediul în orașul Abrud Județul Alba. Cum a reușit să se mențină o exploatare cu capital integral de stat, azi, nesubvenționată care creează profit? Ar fi necesar un spațiu destul de generos ca să putem povesti despre etape prin care a trecut mineritul din Apuseni dar scopul modestului articol este de a prezenta o frântură din zbuciumata activitate cu profil minier.

Menținerea capacității de producție înseamnă de fapt o dezvoltare continuă. Zăcământul face parte din categoria celor sărace, din acest motiv, trebuie exploatate milioane de metri cubi de masă minieră pentru a obține câteva sute de tone de produs finit. De aici rezultă utilajele gigant care trebuie să foreze, să încarce masă minieră, să transporte această bogăție, să o macine să separe utilul de steril, să depoziteze sterile, ape și să protejeze mediul pe cât posibil. Nu se lucrează cu unelte de mână, se lucrează cu excavatoare de 10 m cubi la cupă, se macină sute de tone pe oră, se transportă mii de m cubi de apă și hidromasă sterilă pe oră, în regim continuu.

Dotările inițiale cu ajutorul cărora s-a început activitatea acum 40 și ceva de ani au trebuit înlocuite, pe parcurs din mai multe motive. Au îmbătrânit, au fost depășite moral, producătorii au dispărut de pe piața comercială, au apărut tehnologii noi, au apărut metode noi. Ca în orice domeniu, desfacerea produsului condiționează producerea lui. În țara noastră practic după anii 2000, nu au mai funcționat industria metalurgică, adică produsele finite ale exploatărilor miniere aurul, argintul, cupru, fierul și altele nu mai aveau unde să fie topite. Bursele internaționale dictează prețul produselor miniere, o exploatare cu 5-600 de salariați există și se menține pe piață.

Ministerul Economiei Energiei și Mediului de Afaceri susține mineritul din Apuseni, apreciază modul de gestionare al resurselor minerale, și din informațiile avute cunoaștem preocupări spre deschideri de perimetre de exploatare care azi nu mai funcționează. Redeschiderea unor exploatări care nu sunt epuizate din punct de vedere al rezervelor, orientarea pentru a obține materii prime indispensabile vieții de azi este ce mulți cârmuitori trebuiau să o facă. Prin acest tip de orientări se vor rezolva multe probleme. Nu este doar o ocupare a forței de muncă este o utilizare a experienței unor generații, o plus valoare națională prin acumulare de rezerve strategice și chiar a unei independențe de materii prime. O să revenim cu gânduri legate de oportunitățile oferite de creșterea prețurilor la materiile prime, despre cum gândim să progresăm.

Comentarii

Adauga un comentariu

Adauga comentariu

Nume*

Comentariu