Șerban Cionoff: BALADELE UNUI NOU ICAR

Postat la: 07.12.2017 12:40

ShareTweet De la Horatiu citire- ,,Exegi monumentum,aere perenius’’- știm că mai fiecare dintre cei care se simt încercați de Euterpe, muza poeziei lirice, aspira ca scrisul lor să bată la porțile eternității, ale absolutului. La noi, G.Călinescu o spunea fără sfială:,,Mai tare decât bronzul, am ridicat cetate/Mai naltă decât Babel, cea din antichitate’’, pe când Vasile Voiculescu, încumetându-se a face tălmăcirea ultimelor sonete ale Marelui Will, mărturisește :,,Dar tu ești soare veșnic: o clipă poți ierta/Să fiu o biată gâză, jucând în raza ta’’. ,,Cum?’’ și mai cu seamă ,,ce anume?’’ va rămâne din ceea ce numele fiecărui a adunat pe –o carte, nu mai putem noi să știm și nici să hotărâm, esențială este,însă, aspirația poetului de lăsa mărturie, peste timpi și spații. Acum, a venit rândul lui Nicolae Croitoru cu al său volum de poeme sau,mai degrabă, de balade, apărut la Editura,,Niculescu, pe care l-a denumit cu o cuceritoare cutezanță ,,Destin etern:,,Eu vreau din Om o poezie/Să se răsfrângă peste vremi,/În muguri albi de iasomie,/Și cu-un balsam căzut pe răni’’. Am cădea într-o mare greșeală dacă l-am bănui pe poet- fiindcă, fără doar și poate,Nicolae Croitoru este un poet temeinic,de substanță- cum că s-ar abandona în zona unui lirism edulcorat și a unor romanțioase visări numai bune să îi hrănească măruntele iluzii ale evadării dint-un cotidian meschin și frustrant. Dimpotrivă, ceea ce Nicolae Croitoru ambiționează (și, fin fericire, reușește!) este să scruteze lumea așa cum este ea și, după cum ne-au învățat romanticii, să descopere cântecul care doarme în fiecare lucru așteptând cuvântul magic menit să îl trezească la viață. ,,E lumea, lumea mea nebună’’, recunoaște el într-o poem pe care aș putea-o numi a-i fi o veritabilă Ars Poetica și pe care, pentru expresivitatea sa aparte, îl reproduc integral:,,Eu mă adun sărac în gând,/ La masa mea e ca un prichici,/Doar lămpi de mii de licurici,/Se mor încet și se aprind.//E lumea,lumea mea nebună/Tot călărind pe valț de moară,/Rânjită de un tren în gară,/Și mângâiată de-o pisică.//Era să umblu la țâțână/Să văd încet veninul sorții,/Dar sus, în lumea mea nebună,/ E elixir de vii și morți.// Și toate cad pe o potcoavă/De timp etern și infinit,/Și nebunia se destramă, Într-un cortegiu otrăvit’’. Într-o asemenea lume, Eul poetului se află într-o continuă căutare și într-o neostenită dorință de a opune, artificialului, armonia primordială a elementelor:,,Mă răsfiram în flori de drac/ Și sfinții mă urmau încet,/Curgea în urma mea un arc/ De corzi, întinse în inert’’- așa se mărturisește Nicolae Croitoru cu un prilej anume, pentru ca, mai târziu să revină și să întărească ideea: ,,Într-un nor am prins un leu/Ca un fulger printre colți/Se mirau vecinii morți,/De sunt eu,/Sau Prometeu’’. Această permanentă căutare a Eului într-o lume care își pierde identitatea, înglodându-se în falsitate și în non valoare, nu este și nici nu putea rămâne, pentru Nicolae Croitoru, o temă printre altele. Dimpotrivă, trăind cu o dureroasă intensitate această dramă, el va căuta și propune, firește în același univers al poeziei, un remediu și un loc anume de la care să pornească o asemenea vitală reconstrucție. Iar, pentru că, se simte a fi un om al energiilor primordiale, poetul se va întoarce, precum Anteu, la pământul acestei țări, pentru a-și primi de aici forța și impulsul vital al unor viitoare bătălii. Mai mult și, poate, anume spre contrazice bănuiala că face acest gest în ordinea unui idilism desuet, poetul are curajul și determinarea de a o recunoaște și de a se mărturisi într-o poem de excepție pentru profunzimea sa neiertătoare care se numește chiar așa:,,Și satul se murea mereu’’. Iată:,,Era un scârțâit de poartă,/Ca un năvod pe timpul nins,/Și lumea se seca udată,/De cer, de dor, de necurpins.’’. Prin el însuși, acest timp trecut, în care este scrisă poezia, dobândește, în ordinea pe care i-o menește poetul , sensul unei datorii morale de a reîncepe bătălia pentru valorile esențiale ale ethosului nostru. O bătălie care nu poate avea sens și temei decât în condițiile în care face pereche cu bătălia fiecăruia pentru a repune Adevărul, Frumosul,Dreptatea și Omenia- într-un cuvânt:Iubirea- în rosturile absolute și de neînlocuit. De aici și rebeliunea poetului- o rebeliune lirică, firește-, dorința sa de a-și alege și făuri un vocabular poematic nou, potrivit misiei ce și-a asumat-o. Nu contest, unele dintre zicerile sale pot șoca sau chiar contrarie, dar, de cele mai multe ori, acestea reușesc să îi exprime , cu adevărat, în chip potrivit, ambițiile și neîmpăcarea:,,Peste viespea mea din gard/Am sădit o izbitură,/ Ca o verbură de prag/Curgărind într-o prescură.//Peste valsul de vioară,/Viespea mea s-a depănat/Ca un valț desprins de moară,/Într-un tâlc/ De vremi udat.//Și p-o undă de copaie/Prinsă-n ghemul /Nemurit,/A zburat timid/Din baie,/Și s-a dus la nemurit’’. Există,după cum se poate înțelege și din această poezie, o caracteristică anume a scrisului lui Nicolae Croitoru și anume armonia intimă a stihului, o rafinată cadență interioară care conferă stihurilor sale armonie și le apropie tot mai mult de specia de o indicibilă forță și vibrație sufletească care este balada. De aceea, mă și încumet să cred că ele pot și trebuie să își găsească un tălmăcitor, în graiul strunelor sau al clapelor, care să le dea plenara expresie și să le certifice, și în acest fel, mesajul.Mesajul unui poet autentic și ambițios care mărturisește despre sine astfel:,,Eram din curbura ce arde/Și eu ardeam încet,încet,/În vremea unui timp de coarbe/Într-o colibă de ascet.//Și pe vârful unui râu,/Mă mai răsfiram în ploi/Printre clăile de grâu/Ca-n albastru de trifoi.//Și peste ploi de curge soare/Și peste soare, un nămet/Cu-n zdrențăroi de pui de mare/ Mă duc în soare să mă-nec’’. Baladele unui nou Icar care, după ce a dăruit cititorilor o inedită cale a ieșirii din labirint- fiindcă asta și este volumul ,,Destin etern’’- , se ridică spre Soare, asumându-și destinul- în această cheie cred că s-ar cuveni citit noul volum al poetului Nicolae Croitoru. ShareTweet

Comentarii

Adauga un comentariu

Adauga comentariu

Nume*

Comentariu