Constantin Brancoveanu, 305 ani de la execuția care l-a consacrat ca martir, pe 15 august 1714

Postat la: 15.08.2019 09:00

Constantin Brâncoveanu, domnitorul Țării Românești între 1688 și 1714 a fost executat la Constantinopole pe 15 august 1714, împreună cu cei patru fii ai săi (Constantin, Ștefan, Radu și Matei) și cu sfetnicul Ianache Văcărescu, potrivit Mediafax.

Brâncoveanu și copiii său sunt venerați de către Biserica Ortodoxă Română, care i-a canonizat sub numele de Sfinții Mucenici Brâncoveni în 1992.

Constantin Brâncoveanu a fost urmaşul unei vechi familii boiereşti din Oltenia. Tatăl său, postelnicul Papa, a fost ucis în 1655 în timpul răscoalei seimenilor. Mama sa a fost Stanca Cantacuzino. S-a născut în anul 1654, la Brâncoveni (actualmente comună în județul Olt), într-o veche familie boierească. Rămânând orfan de tată la vârsta de doar un an, a fost crescut de un unchi al său, stolnicul Constantin Cantacuzino (un reprezentat de seamă al culturii umaniste în spațiul românesc). A primit educaţia corespunzătoare unui boier şi vorbea, pe lângă limba română, limbile greacă şi turcă dar și latina și slavona. Şi-a desăvârşit cunoştinţele în timpul unor misiuni în Transilvania şi la Constantinopole (1681). S-a căsătorit cu Marica, nepoata lui Antonie Vodă din Popești.. Constantin Brâncoveanu a avut cu aceasta patru fii: Constantin, Ștefan, Radu și Matei și șapte fete: Stanca, Maria, Safta, Ancuța, Elenca, Bălașa și Smaranda.

Domnia lui Constantin Brâncoveanu a marcat în Țara Românească o perioadă de progres economic și cultural-artistic, de inițiative de modernizare a aparatului statal, de reformare a sistemului fiscal. Brâncoveanu a organizat cancelaria statului în vederea întreținerii raporturilor cu puterile străine. Epoca brâncovenească s-a deschis influențelor occidentale care au început să prevaleze asupra celor orientale. Astfel s-a creat o sinteză originală națională, prin aportul tradiției răsăritene și a celei occidentale.

Perioada în care a domnit Constantin Brâncoveanu s-a caracterizat prin îndelungi lupte pentru supremaţie a Imperiului austriac împotriva Imperiului otoman. Ambele imperii aveau interesul să atragă de partea lor Ţara Românească, din varii motive, ea situându-se la limita dintre cele două puteri. Mai târziu se va implica în luptele pentru dominaţie şi Rusia. Brâncoveanu a încercat să păstreze independenţa Munteniei, încercând să evite soarta Transilvaniei, cucerită şi ocupată de austrieci, acţionând împotriva acestora în alianţă cu turcii. Pe de altă parte, a încercat să limiteze influenţa turcilor în Muntenia, aliindu-se cu austriecii. Când a fost cazul s-a aliat cu curuţii (partida antihabsburgică transilvăneană) împotriva austriecilor. A căutat sprijinul Rusiei pentru a se menţine în acest joc, dar fără a primi ajutorul aşteptat. Întreaga lui domnie, de peste 25 ani, s-a caracterizat prin jocuri politice şi diplomatice cu cele trei mari puteri care se confruntau în această zonă a Europei.

Citește și: Documentarul 'Sting: A Free Man' va fi proiectat în avanpremiera DokStation la Fabrica Gastropub - VIDEO

În anul 1706 l-a înlăturat pe Mihai Cantacuzino din dregătoria de mare spătar, atrăgându-şi ura acestei familii puternice şi influente, cu relaţii atât în Imperiul otoman, cât şi în Occident. Constantin şi Mihai Cantacuzino au început să uneltească împotriva lui Brâncoveanu din anul 1708, la Poarta otomană, încercând să îl discrediteze. Turcii ştiau ce jocuri diplomatice secrete desfăşoară Brâncoveanu, dar i le acceptau pentru că acesta, cu scopul de a adormi vigilenţa înalţilor dregători otomani, le trimitea importante sume de bani şi daruri. Cât timp turcii s-au aflat în inferioritate faţă de ruşi, ei au tolerat activitatea lui Brâncoveanu de a-şi căuta aliaţi între creştini. După ce au încheiat cu succes campania din anul 1711 împotriva ruşilor, pe care i-au înfrânt, turcii şi-au schimbat complet atitudinea faţă de Brâncoveanu. Nu i-au mai îngăduit nici o abatere, iar marile bogăţii ale lui Brâncoveanu, din importante sume de bani erau depuse la Braşov şi Veneţia, au fost un motiv în plus pentru a fi scos din domnie, iar averile confiscate de dregătorii turci. Un alt factor important au fost denigrările adversarilor lui Brâncoveanu, care acum au constituit motive suplimentare pentru a nu mai fi tolerat la domnia Munteniei.

La 24 martie 1714 Constantin Brâncoveanu a fost arestat de Mustafa aga capigi-başa, care a fost trimis cu o escortă înarmată la Bucureşti. Domnitorul, arestat cu întreaga familie, a fost dus la Constantinopole, iar toată averea sa aflată în ţară (bunuri în valoare de 12.000 galbeni şi alte imense valori constând în vase de argint, bijuterii, haine scumpe şi blănuri) confiscată. În locul său a fost numit domnitor al Munteniei spătarul Ştefan Cantacuzino.

A fost executat la Constantinopole, Istanbulul de azi, în ziua Adormirii Maicii Domnului, în prezența sultanului Ahmet al III-lea, a marelui vizir Gin Ali, și a reprezentanților diplomatici ai Franței, Angliei, Rusiei și Austriei. Trupurile celor ucişi au fost aruncate în mare, potrivit Enciclopediei României, dar au fost recuperate de pescari greci și îngropate în mănăstirea Sfânta Panaghia Camariotissa din Halki, ctitorie a voievodului. În vara anului 1720, soția domnitorului a adus pe ascuns rămăşiţele soţului său în ţară şi le-a îngropat în Biserica Sfântul Gheorghe Nou din Bucureşti, aşezând peste mormânt o piatră împodobită doar cu stema ţării, fără numele celui înmormântat, iar deasupra a așezat o candelă de argint.

Osemintele domnitorului Constantin Brâncoveanu au fost identificate în anul 1932 cu ocazia cercetărilor arheologice realizate în biserica Sfântul Gheorghe Nou din Bucureşti, sub coordonarea istoricului Virgiliu Drăghiceanu, secretar al Comisiunii Monumentelor Istorice. Alte cercetări au fost făcute în timpul lucrărilor de consolidare a mormântului voievodal, din anul 1985, sub coordonarea arheologului profesor universitar Panait I. Panait.

În 2014, când se împlineau trei secole de la martiriul Brâncovenilor la solicitarea Patriarhiei Române, Muzeul Municipiului Bucureşti a realizat cercetarea arheologică a zonei mormântului domnitorului Constantin Brâncoveanu din biserica Sfântul Gheorghe Nou.

În urma cercetării, au fost găsit trei sicrie, depuse în cripte amenajate pe latura de sud a naosului lăcaşului de cult. Într-unul dintre aceste sicrie au fost identificate osemintele domnitorului Constantin Brâncoveanu (1688 - 1714), depuse în cripta de nord a mormântului încă din anul 1720 de către soţia sa, Marica Brâncoveanu.

În sicriul lui Constantin Brâncoveanu au fost găsite un craniu şi oseminte depuse în formă de cruce. Potrivit cercetătorilor, "craniul aparţine unei persoane de sex masculin, cu vârsta de aproximativ 60 de ani". "Acesta prezintă urmele unei perforaţii de formă circulară pe osul parietal stâng, produsă cu un obiect ascuţit. De asemenea s-au putut observa pe partea posterioară a ramilor mandibulari urme ale unor leziuni produse cu obiecte tăioase", a spus Mihai Constantinescu. cercetător de la Institutul de Antropologie "Francisc Rainer", din cadrul Academiei Române.

Aceste observaţii sunt în concordanţă cu datele istorice cunoscute despre uciderea domnitorului Constantin Brâncoveanu şi cu observaţiile realizate cu ocazia analizei antropologice efectuate în anul 1932, de către Nicolae Minovici şi Francisc J.Rainer.

Părintele Ionuţ Corduneanu, vicar administrativ patriarhal, a spus, la rândul lui, că rănile identificate de antropologi, corespund martiriului acestuia, tăierii capului şi faptului că i-a fost străpuns craniul spre a fi purtat prin oraş în văzul mulţimii.

"Noi toţi care am fost prezenţi la deschiderea sicriului am trăit un moment foarte emoţionant. Pregătirea pentru aşezarea în raclă este una specifică sfintelor moaşte şi a fost făcută de preasfinţitul părinte Varsanufie Prahoveanul, episcop vicar al arhiepicopiei Bucureştilor. Astfel, osemintele domnitorului au fost spălate cu agheasmă mare, cu vin curat, ulei şi unse cu sfântul şi marele mir, pregătit odată în an în Joia Mare. Este o pregătire demnă de toată cinstea. Apoi osemintele se pun într-o pânză de in, fiind un acoperământ rezistent, aşezate după structura anatomică. Capul se pune distinct într-o pânză specială. După ce au fost aşezate în racla de argint, o porţiune mică rămâne acoperită cu geam, în dreptul mâinii. De acum, nu mai vorbim de osemite, ci de sfinte moaşte şi vor rămâne în biserică", a mai spus Corduneanu.

În august, 2019, O raclă care conţine un fragment din moaştele Sfântului Constantin Brâncoveanu a fost donată bisericii Sfânta Muceniţă Paraschevi, ctitorite de domnitor în Istanbul, la patru ani după urcarea pe scaunul Țării Românești.

Comentarii

Adauga un comentariu

Adauga comentariu

Nume*

Comentariu