CCR motiveaza: 'Parlamentul nu a cerut o informare Guvernului pe impactul bugetar al OUG de reorganizare a ANAF'

Postat la: 14.06.2019 03:40

CCR arată, în motivarea deciziei de neconstituționalitate asupra legii de modificarea a OUG 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii ANAF, că Parlamentul nu poate prestabili modificarea cheltuielilor bugetare fără o informare de la Guvern în acest sens, informează MEDIAFAX.

Curtea Constituțională a admis, pe 21 mai, obiecția de neconstituționalitate formulată de către partidele de Opoziție cu privire la legea pentru modificarea OUG 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii ANAF și completarea unor acte normative.

CCR constată că în Camera Deputaților, după avizarea propunerii legislative, prin amendamente propuse de Comisia pentru buget, finanțe și bănci, au fost introduse dispoziții noi privind înființarea unui organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, finanţat de la bugetul de stat.

"Noua lege prevede, așadar, reorganizarea A.N.A.F. sub două aspecte: primul vizează structuri din cadrul A.N.A.F., respectiv direcţiile generale regionale, care se desființează prin divizare, legea dispunând înființarea direcţiilor finanţelor publice judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, noile structuri rămânând în cadrul A.N.A.F., și al doilea vizează înfiinţarea unei noi structuri cu personalitate juridică, respectiv Direcţia Generală a Vămilor, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, care preia atribuţiile, activităţiile, posturile şi personalul structurilor vamale din cadrul A.N.A.F. şi al unităţilor subordonate, dar care urmează a funcționa în subordinea Ministerului Finanţelor Publice", notează judecătorii Curții.

Deși nu a fost sesizată privind acest aspect, CCR constată nerespectarea principiului bicameralismului, care "nu poate trece neobservat în analiza efectuată de instanța constituțională".

Cu privire la înființarea organelor administrației publice centrale de specialitate, prin Decizia din 13 martie 2019, Curtea a constatat că dispozițiile din Constituție prevăd mai multe ipoteze.

"Astfel, alin.(1) al normei constituționale prevede că «ministerele se înființează, se organizează și funcționează potrivit legii», astfel că temeiul legal al existenței unei asemenea structuri nu poate fi decât legea, ca act de reglementare primară. O altă ipoteză este cea reglementată de alin.(2) al art.117, potrivit căruia «Guvernul și ministerele, cu avizul Curții de Conturi, pot înființa organe de specialitate, în subordinea lor, numai dacă legea le recunoaște această competență»", arată motivarea CCR.

Curtea constată că legiuitorul primar poate să delege legiuitorului secundar competența de a înființa organe de specialitate.

"Exercitând această competență, legiuitorul secundar poate înființa prin acte administrative, cu forță juridică infralegală, structuri ale administrației publice centrale de specialitate, în subordinea Guvernului ori a ministerelor", conform sursei citate.

Însă, Curtea a reținut că, reglementând posibilitatea legiuitorului primar de a delega Guvernului ori ministerelor competența de a înființa organe de specialitate, norma constituțională nu conferă Guvernului și nici ministerelor o competență exclusivă în această materie.

 

"O asemenea competență (exclusivă) s-ar fi exercitat numai dacă norma constituțională nu o condiționa de «recunoașterea» prin lege, deci de intervenția expresă și prealabilă a legiuitorului primar. Or, având în vedere că o anumită competență nu poate fi delegată altei persoane decât de titularul său, apare cu evidență că, recunoscând prin lege posibilitatea Guvernului, respectiv a ministerelor de a înființa astfel de entități, legiuitorul primar deține și păstrează o competență proprie sub acest aspect", potrivit sursei menționate.

De asemenea, există și posibilitatea înființării de autorități administrative autonome prin lege organică, norma constituțională punând, astfel, accent pe caracterul organic al actului de reglementare primară.

Astfel, judecătorii Curții constată că organele de specialitate din subordinea Guvernului ori a ministerelor pot fi înființate prin ordonanță de urgență.

"Așadar, din examinarea dispozițiilor constituționale menționate rezultă că organele de specialitate aflate în subordinea Guvernului ori a ministerelor pot fi înființate atât printr-un act normativ de reglementare primară (lege, ordonanță simplă sau de urgență a Guvernului), în baza art.116 alin.(2) coroborat cu art.117 alin.(2) din Constituție, cât și prin acte de reglementare secundară (hotărâre a Guvernului, ordin al ministrului), în baza art.117 alin.(2) din Constituție, în acest din urmă caz, însă, actul fiind condiționat de existența unui act de reglementare primară, care să consacre expres competența Guvernului ori a ministerelor de a înființa astfel de organe de specialitate", motivează judecătorii.

Curtea apreciază că nu poate fi reținută critica de neconstituționalitate raportată la dispozițiile art.117 alin.(2) din Constituție.

Examinând criticile de neconstituționalitate extrinsecă Curtea constată că, ”în cazul în care o iniţiativă legislativă implică modificarea prevederilor bugetului de stat sau a bugetului asigurărilor sociale de stat, solicitarea informării este obligatorie”, iar totodată, Constituția prevede că ”nicio cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanțare”.

Judecătorii notează că Guvernul şi celelalte organe ale administraţiei publice sunt obligate să prezinte informaţiile şi documentele necesare actului legiferării și modalitatea de obţinere a acestor informaţii la cererea Camerei Deputaţilor, a Senatului sau a comisiilor parlamentare.

 

"Din aceste dispoziţii rezultă că legiuitorul constituant a dorit să consacre garanţia constituţională a colaborării dintre Parlament şi Guvern în procesul de legiferare, instituind obligaţii reciproce în sarcina celor două autorităţi publice (a se vedea Decizia nr. 515 din 24 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.195 din 14 decembrie 2004). Curtea a mai reţinut că, în cadrul raporturilor constituţionale dintre Parlament şi Guvern, este obligatorie solicitarea unei informări atunci când iniţiativa legislativă afectează prevederile bugetului de stat. Această obligaţie a Parlamentului este în consonanţă cu dispoziţiile constituţionale ale art. 138 alin. (2) care prevăd că Guvernul are competenţa exclusivă de a elabora proiectul bugetului de stat şi de a-l supune spre aprobare Parlamentului", potrivit motivării CCR.

Astfel, Parlamentul nu poate prestabili modificarea cheltuielilor bugetare fără să ceară Guvernului o informare în acest sens.

Judecătorii arată că nerespectarea obligaţiei de a cere informarea are drept consecinţă neconstituţionalitatea legii adoptate.

"Curtea reţine că inițiativa legislativă nu a fost însoţită de dovada solicitării informării Parlamentului de către Guvern, solicitare care ar fi trebuit să fie formulată de președintele Senatului, și nici de dovada că această informare a fost solicitată ulterior, pe parcursul derulării procedurii, de către preşedintele comisiei sesizate în fond (Comisia pentru buget, finanțe și bănci din cadrul Camerei Deputaților), în fața căreia au fost admise amendamente care impun modificarea prevederilor bugetului de stat", notează CCR, în motivare.

Magistrații CCR constată că, lipsind fişa financiară (inițială și reactualizată), la adoptarea legii "s-a avut în vedere o sursă de finanţare incertă, generală şi lipsită de un caracter obiectiv şi efectiv, nefiind aşadar reală".

"Prezența ministrului de finanțe la ședința Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci în care a fost dezbătută propunerea legislativă, chiar cu precizarea expresă în sensul susținerii inițiativei legislative, nu poate complini obligația constituțională a președintelui comisiei de a solicita informarea Guvernului și cu atât mai puțin nu poate complini lipsa fișei financiare care trebuie să însoțească propunerea legislativă", mai motivează judecătorii Curții.

Judecătorii concluzionează că, întrucât cheltuielile preconizate prin textele de lege criticate privind reorganizarea unor organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, cheltuieli de relocare și de salarizare, afectează bugetul de stat, adoptarea lor ar fi fost posibilă doar după solicitarea informării Parlamentului de către Guvern și după stabilirea sursei de finanţare în condiţiile constituționale.

 

În acest sens, Curtea constată că se impune admiterea obiecţiei de neconstituționalitate și constată că Legea pentru modificarea OUG 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative este neconstituțională, în ansamblul său.

Astfel, inițiatorii actului normativ vor trebui să reia procedura legislativă.

Mai mulți parlamentare ai PNL, USR, PMP și Pro România au sesizat CCR, pe 5 martie, în legătură cu modificarea OUG 74/2013.

Semnatarii sesizării fac referire la două articole din Constituție cel care spune „Nicio cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanțare” și prevederea care arată că „în cazul în care o inițiativă legislativă implică modificarea prevederilor bugetului de stat sau a bugetului asigurărilor sociale de stat, solicitarea informării (n.n. Guvernului) este obligatorie”.

Comentarii

Adauga un comentariu

Adauga comentariu

Nume*

Comentariu