Un simplu fapt divers

In timp ce Klaus Iohannis tinea discursul ritual de ziua marinei romanești - 15 august - un militar american a leșinat. Dacă era român cred ca tevatura era mult mai mică. Mass-media s-a napustit pe subiect. Si dai talk-show-uri, analize, cometnarii fanteziste, scenarii presupuneri si speculatii. Fiind vară, e seceta mare de subiecte. Viata parlamentara oprita, politicienii in vacanțe. A cazut la țanc incidentul cu leșinul produs in timp ce prezidentul nostru vorbea in microfoane.

Povestea de Caracal a cam obosit, eu nu o mai urmăresc pentru ca nu apar date noi. O perdea de fum a coborit peste fapte. Nu am timp să le descilcesc, aștept un raport credibil din partea Poliției și procuraturii plus asumarea ministerului si Guvernului. Nu cred ca se va produce, cel puțin nu in acest an 2019. Nu va asuma nimeni nicio răspundere. Cu crimele este un aspect, dar cu coruptia din Politie, cu complicitățile intinse cu interlopii, este alt aspect. De acesta nu vrea nimeni de la virf să se apropie. Sună a mușamalizare ce se intimpla. Mai sunt si alegeri in noiembrie si astea sunt dăunătoare sănătații candidaților indiferent cite pahare cu apa rece bea Iohannis pe zi... Povestea de la Caracal va ramine multe vreme nelamurită. Cine se asteapta la revolvare pe termen scurt se inseala. Trebuie sa astepte perioada de dupa alegerile prezidentiale ca sa se miste ceva. Trebuie alt guvern, alt ministru. Ce vad acum este o incercare disperata a protagonistilor afacerii de a sterge urmele. Teza este simpla - nu e nimeni implicat, nu e nimeni vinovat. Deci, nimeni nu va plăti.

Revin la povestea cu lesinul militarului american. Un fapt divers. Nu cred ca este chestiune de psihologie a lui Klaus Iohannis, mai curind una de protocol. Asa avea scris. Sigur Iohannis putea sa iasa din schema, sa-si contrariez papusarii de la Cotroceni care-l minuie de colo colo la iesirile in public. Tovarasii cu protocolul s-ar fi șifonat puțin dar le trecea. Iohannis in acest scenariu putea să se opreasca un minut, să explice celor prezenti ce se intimpla. Dar chiar daca nu a facut-o ramine in limitele regulilor de protocol. Nu a greșit în aceasta privință.

Chestiunea este ca i-a venit ca incidentul a facut loc tezelor cf cărora este inert, absent chiar, că nu îi pasă, că nu are prezență de spirit. De ce? Iohannis, poreclit „ficusul de la Cotroceni"din cauza impasibilitatii si incetinelii sale in reactii, pare setat diferit. Incidentul se potriveste cu imaginea pe care lumea si-a facut-o despre el. Un Iohannis care sare sprinten să rezolve o situație urgentă este de neimaginat. Corespunde și cu imaginea pe care Iohannis însuși și a facut despre el. Martial, o statuie vivanta, un semizeu, cu un cap peste ceilalti. Cineva care se mișcă exclusiv cf programului ajutat de e formule consacrate. Ca să sară in ajutoul militarului, ar fi trebuit un Iohannis, pe contul lui, nu in ațe. Asta ca să faca altceva decit a facut in acesti ani de cind este presedinte. Adică nimic. Viata lui nu e vie, este o un ceremonial. Apreciez că a aparut cu soția. Ii dă aparența a ceva uman.

Stelian Tanase