O călugăriţă mai frumoasă decât Claudia Schiffer

La mânăstirea Dragomirna de lângă Suceava am întâlnit, cândva, o călugăriţă mai frumoasă decât Claudia Schiffer. Prezenţa ei acolo, printre maicile asemănătoare cu statuile de lemn înnegrite de ploi, părea neverosimilă. Cultivată şi înzestrată cu elocvenţă, această miss a vieţii monahale primise din partea stareţei sarcina să o reprezinte în relaţiile cu vizitatorii mânăstirii.

Am studiat-o atent pe frumoasa călugăriţă, de-a lungul unei convorbiri de aproape o oră. Nu era nimic cochet în smerenia ei. Tânăra devenise călugăriţă cu totul. Iar devotamentul ei faţă de Dumnezeu nu era resemnare, ca la celelalte maici, ci necontenit avânt. Cu viclenia mea de mirean, am reuşit să o fac să mărturisească în ce împrejurări ajunsese la mânăstire. Iată ce am aflat:

Cu numai patru ani în urmă, tânăra era încă studentă la Iaşi, la Chimie. Avea şi un prieten, cu care intenţiona să se căsătorească. S-a întâmplat însă ca mama ei, o ţărancă simplă dintr-un sat din judeţul Vaslui, să se îmbolnăvească de cancer. Medicii din Iaşi care au văzut-o au fost de părere că nu se mai putea face nimic. Cu discreţie, au sfătuit-o pe fiică să se pregătească de înmormântare.

Atunci, disperată, pentru că îşi iubea foarte mult mama, tânăra s-a dus la biserica Trei Ierarhi şi l-a implorat pe Dumnezeu să i-o lase în viaţă. Într-un moment de exaltare, i-a spus Atotputernicului:
- Dacă o faci bine pe mama, am să mă călugăresc. Am să te slujesc toată viaţa.

Spre surprinderea medicilor, mama ei chiar s-a vindecat. Iar tânăra şi-a ţinut promisiunea. Şi nu numai că şi-a ţinut promisiunea, dar a păstrat secret, faţă de mama ei, motivul plecării la mânăstire, ca să nu o facă să se simtă vinovată în vreun fel. I-a spus adevărul doar iubitului, înainte de despărţire.

Cu o ardoare de care mă miram eu însumi, m-am străduit s-o conving pe Evdochia (aşa se numea ca slujitoare a lui Dumnezeu) că nu există o relaţie ca de la cauză la efect între legământul făcut la Trei Ierarhi şi însănătoşirea mamei, că totul fusese o simplă coincidenţă. N-am avut succes. Am căutat şi alte argumente pentru a o convinge să renunţe la mânăstire, însă a fost în zadar. Ineligentă, mi-a explicat că iubitul ei, care avea motive să pledeze cu mai multă înflăcărare decât mine, desfăşurase deja în faţa ei toate argumentele posibile, fără să obţină vreun rezultat. Nu avea rost să mai insist.

Alex Stefanescu