E usor să intri intr-o criză, e mai greu să iesi din ea

'De viitorul României nu desperez. A trecut ea si prin altfel de zile decât acestea. Este un mister al dăinuirii noastre peste tot răul ce vreau să ni-l facă altii, pentru acela pe care din orbirea noastră ni-l facem singuri' (Nicolae Iorga). Am preluat acest citat din introducerea lui Andrei Pippidi la volumul recent apărut 'N. Iorga. Jurnalul ultimilor ani 1938-1940.'

Românii au avut adeseori impresia ca istoria stă in loc pentru a-i astepta. Ne permitem luxul de a ne juca cu sansele pe care le avem, considerând că, in „Grădina Maicii Domnului", nimic nu ne poate afecta. Iluzie pentru care am plătit scump, de-a lungul anilor, ne-ducând până la capăt niciunul din proiectele de modernizare de după 1848.

O vină importantă a purtat-o si o poartă, fără indoială, elita politica. Incapabilă să actioneze unitar, cel putin in legătură cu obiectivele importante ale tării. Ar trebui să luăm exemplu de la alte popoare din vecinătatea noastră. Din acest motiv nu suntem incă in Spatiul Shengen, din acest motiv nu beneficiem incă de Visa waiver de la americani (polonezii au reusit recent să obtină o decizie in acest sens), de aceea nu am reusit să numim incă un comisar UE, de aceea nu am obtinut un loc de membru nepermanent in Consiliul de Securitate, etc.

Pe plan intern, suntem experti să intrăm in crize dar apoi nu mai stim să iesim din ele. Exemplul actual il reprezintă dărâmarea guvernului Dăncilă dar, mai ales, dificultatea de a forma guvernul Orban. Suntem buni la dărâmat, mai putin talentati la construit.

Se pare că nu doar „Miorita" ne caracterizează ci si balada „Greierele si furnica".

Adrian Nastase