Diversiunea Ponta Creţu

Un vechi proverb românesc spune că: „Cine sapă groapa altuia, cade el în ea". Dacă ar fi să adaptăm această expresie înţeleaptă la rezultatul recentelor alegeri, ar trebui să spunem: „cade şi el în ea". Pentru că groapa în care a căzut PSD acum, a fost săpată chiar de el, cu ceva ani în urmă şi în ea au căzut glorios la vremea respectivă adversarii politici. Acum, roata s-a întors. Poate şi de aceea frustrarea cât casa. Să cazi într-o groapă oarecare, mai ai o scuză, că nu ai ştiut de ea sau nu ai văzut-o. Dar să cazi în propria-ţi groapă, pe care ai săpat-o singur, nu este deloc confortabil.

Despre ce este vorba. În urmă cu câteva tururi de scrutin, pe când strateg la PSD era Viorel Hrebeciuc, acesta şi-a pus nişte întrebări simple, la care tot el şi-a dat nişte răspunsuri şi mai simple. Spre exemplu, s-a întrebat: „Galeria Stelei ne votează? Ei şi apropiaţii lor?" Răspunsul a venit imediat şi categoric: „Nu!" „Atunci - şi-a spus mai departe strategul PSD - să facem în aşa fel încât să nu-i voteze nici pe adversari". Şi astfel a apărut PNG. Mai exact, Becali a cumpărat partidul - cred că numai în România se poate întâmpla ca să cumpere cineva un partid - de la Viorel Lis. Apoi s-a mai întrebat domnul Hrebenciuc: „Oamenii de stânga, dar care nu sunt de acord cu mizeria de la noi din partid, ne votează"? Răspunsul a fost din nou: „Nu"! Şi aşa a apărut ApR. Apoi strategul PSD şi-a mai pus astfel de întrebări şi răspunsul a fost tot: „Nu"! Şi aşa au apărut o puzderie de partiduţe, care au parrticipat la alegeri şi care, imediat după aceea, au dispărut de pe firmamentul politic, ca în noaptea Perseidelor. Rezultatul a fost cel scontat. Galeria Stelei, dar şi oamenii cu vederi de stânga care nu erau de acord cu PSD, precum şi alte categorii de alegători indecişi, nu au votat PSD, dar nici cu adversarii partidului nu au votat. Procedeul se numeşte, la şcoala unde se predau cursurile de diversiune, dispersarea votului.

Şi au venit alegerile de duminica trecută. Viorel Hrebenciuc nu mai este la cârma strategiei partidului. Iar cei care i-au luat locul, au picat fix în groapa hrebenciuciană. Un pic ciudat aş spune, pentru că Darius Vâlcov ar fi trebuit să fie obişnuit cu gropile, chiar şi pe întuneric, atâta vreme cât şpaga o primea la ceas de seară în cimitir. Uite că experienţa ortupopească nu i-a folosit. Şi nu a băgat de seamă că din gaura unde se ascunsese după „Colectiv", apăruse Victor Ponta, gata să dea sfaturi cum să se facă, ceea ce el nu fusese capabil să facă atunci când era prim-ministru. Şi astfel a apărut Pro România. Adică groapa cu iz hrebenciucian, pregătită de data asta pentru cei care până deunăzi o foloseau ei ca armă împotriva adversarilor. Groapă în care partidul a căzut glorios, cu Vâlcov cu lumânarea în mână cu tot, aşa cum făcuseră cândva liberalii.

Încercaţi şi adunaţi procentele PSD cu cele de la Pro România şi vă vor da fix procentele pe care le estima PSD că la va lua. Cu o mică diferenţă. Pe care o vom găsi în procentele UDMR. Aici cred că am avut de-a face cu un mic 23 August în variantă ungurească. Anume, UDMR a luat voturi în zone unde nu există nici un maghiar. Dar până ne va spune cineva cum s-a făcut ca într-un judeţ în care la recensământ au ieşit 34 de unguri la numărătoare, au fost 1423 de voturi pentru UDMR, ungurii au întors voturile astea tot împotriva PSD, ca românii armele la 23 August. Aşa că groapa în care a căzut partidul o putem numi groapa kelmenhunnoro-hrebeciuciană. Şi am mai adăuga şi proverbul: „Ce ţie nu-ţi place, altuia nu face".

Cât despre proaspătul deţinut Dragnea, dacă tot vorbim de diversiuni, cred că KGB-ul sau alţii care au interesul ca România să nu progreseze deloc, se simt de parcă ar fi fost ei condamnaţi. De unde să mai găseşti asemenea personaj, detestat chiar de toată lumea. Inclusiv de cei care chipurile îi erau părieteni şi care făceau sluj pe lângă el pentru că le împărţea avantaje din visteria statului. Un personaj care să ţină trează numai asupra lui atenţia opiniei publice, care să fie atât de acaparată încât să nu se mai uite şi în altă parte, mai rar aşa ceva

Dragnea este la puşcărie. Ce ne mai facem acum cu propaganda despre penalii în funcţii de conducere, care scotea lumea în stradă? S-a ales praful de ea. Ce ne mai facem acum cu subiectul: „modificarea legilor justiţiei în favoarea lui Dragnea"? S-a ales preful şi de asta. Ce ne facem cu: „noaptea, ca hoţii?" că Dăncilă nu lucrează schimbul trei?

Şi aunrci? Atunci ce ne rămâne? Eu aş propune ca, până găsesc cei care vor o Românie înapoiată, un nou Dragnea asupra căruia să abată atenţia opiniei publice, să ne gândim puţin la alte lucruri la care nu am avut timp. Spre exmeplu: care este politica economică a Guvernului, indiferent care ar fi el, pentru valorificarea poziţiei strategice a României şi a portului Constanţa aflat pe „Drumul Mătăsii", în curând cea mai importantă rută comercială a planetei. Sau: cum facem să avem nişte foloase ca ţară membră NATO, pentru că ne aflăm la graniţa fierbinte a alianţei şi strategii ei vor să facă aici un centru de comandă pentru o viitoare forţă de reacţie rapidă. Sau: cum să facem ca în magazinele noastre să nu mai vină, la preţuri mult mai mari decât în Occident, produse inferioare sau chiar otrăvitoare pentru populaţie. Ce-ar fi să ne batem puţin capul şi cu astea? Dacă nu pentru noi, măcar pentru copiii noştri.

Sorin Ovidiu Bălan