Democratizarea răului și pierderea libertății

Sute de mii de români au luat ostatec, prin voluntarismul lor iresponsabil și egoismul lor miop, dreptul colectiv și individual al compatrioților lor de a decide că vor să facă sacrificii pentru a scăpa de suferințele provocate de Covid19. Sunt cei mulți, foarte mulți, mult prea mulți, deși rămân, totuși, o minoritate, care au luat hotărârea, indiferent din ce motive, să își aroge libertatea de a purta virusul ucigaș prin lume impunând celorlalți infectarea și suferința.

Această hotărâre nu mai poate fi imputată conducătorilor. Dimpotrivă, masa victimelor se îndreaptă spre conducători, cerându-le să o apere de masa agresorilor. În acest scop, mulțimea amenințată de suferința biologică este gata să își asume suferința civilă, renunțând la drepturile cetățenești. Ceea ce până acum se refuzase elitelor dominante ca fiind inacceptabil, respectiv limitarea drepturilor individuale, li se cere sau măcar se tolerează acum ca fiind soluția inevitabilă pentru salvarea securității colective.

Elitele (naționale și globale) au încercat să obțină acest lucru folosindu-se de criza terorismului globalizat (cu punct culminant 9/11), de criza economico-financiară globală (amorsată de lipsa lichidităților și speculațiile bancare excesive în 2008) sau de criza geopolitică consecutivă imploziei ordinii mondiale bipolare (adusă la cote maxime prin razboaiele civile din Libia, Siria, Afganistan, Irak, Ucraina etc. ca episoade aparent disparate ale unui fenomen coerent la scară universală). Nu au reușit. De fiecare dată s-a spus că nu se poate realiza securitatea colectivă pe seama insecurității individuale; că nu este admisibil ca stabilitatea socială să se obțină cu prețul libertății personale.

A fost nevoie de o calamitate naturală (provocată politic sau nu), pentru a se ajunge acolo unde calamitățile generate de fapta oamenilor politici nu a putut duce. A fost nevoie de "democratizarea răului", produsă pe fondul acestei calamități naturale, pentru ca "abrogarea democrației" să devină fezabilă, fiind percepută ca justă. Nesupunerea câtorva milioane de oameni - poate puțini prin raportare la totalul populației, dar formând o masă critică - față de bunul simț, conduce, sub ochii noștri, spre supunerea tuturor arbitrariului dominator al puterii oligarhice.

Una dintre victimele Covid19 va fi / este democrația. Dreptul popoarelor de a participa la luarea deciziilor care le privesc va fi desființat. Nu numai pandemia va face, inclusiv în conștiința colectivă, inevitabilă această măsură altminteri inacceptabilă, ci și reacția iresponsabilă a unei mari mase de persoane față de semenii lor, în contextul acestei pandemii.

În anii precedenți și în gestiunea crizelor precedente s-a compromis elita; în primul rând elita politică. Acum se compromite masa populației, demosul. Poate fi un act spontan sau unul provocat, dar el va genera o mutație esențială în ordinea socială, cu consecințe fundamentale în ordinea politică (deposedând popoarele, care tocmai își luaseră un avânt fără precedent, vecin cu anarhia, de orice libertate de a dispune de ele însele). În acest sens se sfârșește o lume. Consummatum est!

Adrian Severin