Ce asteaptă opinia publică de la procurori in urma devoalării abuzurilor de la DNA Ploiesti si Oradea

Postat la: 14.01.2019 15:36

Scandalurile care au pornit de la „Unitățile de Elită" din Ploiești și Oradea și au zguduit DNA, au generat aprige dispute între susținătorii necondiționați ai DNA și cei care solicită înfăptuirea actului de justiție în mod corect, onest, fără abuzuri, cu alte cuvinte fără nicio derogare de la normele legale și morale.

Susținătorii aflați în prima tabără apelează la mijloace și tehnici mai mult sau mai puțin subtile cu scopul de a deturna atenția, atât a factorilor în măsură să ia decizii din punct de vedere legal, cât și a opiniei publice, de la scandalurile generate de devoalarea abuzurilor unor procurori de la DNA Ploiești și de la intenția, pe cât de nelegală, pe atât de scandaloasă, de a timora judecătorii, a unor procurori de la DNA Oradea.

Referitor la ultimul „cutremur" generat de apariția în spațiul public a înregistrării unei discuții halucinante purtate între mai mulți procurori din cadrul DNA Oradea, acești susținători au lansat ideea că această înregistrare nu poate produce consecințe juridice deoarece ar fi fost făcută în mod nelegal și, mai mult, discuția nu ar fi avut loc în incinta DNA. În mod corect, susținătorii aflați în cea de-a doua tabără afirmă răspicat faptul că nu contează cum și unde a fost efectuată această înregistrare, relevant fiind subiectul discutat, respectiv dorința unor procurori abuzivi de a intimida judecătorii onești care pronunță soluțiile exclusiv raportat la probele legal administrate în dosar.

Este de necontestat faptul că nu putem avea o justiție corectă, echilibrată, fără judecători relaxați, din toate punctele de vedere, inclusiv al protecției și al salarizării acestora. Un judecător șantajat de către procurorii DNA cu un dosar ticluit sau un judecător timorat de spectrul fabricării unui dosar fabricat, nu va putea să pronunțe soluții exclusiv în spiritul și litera legii. Nu trebuie uitat faptul că procurori care au instrumentat urmărirea penală cu ignorarea principiilor fundamentale care o guvernează, au existat și vor exista, din păcate, în continuare.

Teoretic, nu ar trebui să ne mire faptul că procurori precum cei de la Ploiești și Oradea au încălcat flagrant dispozițiile legale care reglementează desfășurarea procesului penal, că au orientat tendențios cercetările astfel încât concluziile lor eronate referitoare la vinovăția inculpaților cercetați în mod abuziv să fie certificată prin emiterea Rechizitoriilor, că au omis aspecte esențiale pentru lămurirea cauzei, prefăcându-se că nu observă aspecte și acte normative care dovedesc în mod irefutabil nevinovăția unor inculpați, din moment ce, în aceeași manieră a efectuat urmărirea penală și ilustrul C. HAMANGIU, pe atunci prim procuror, în celebrul proces al arhitectului N. SOCOLESCU, proces care a avut prima ședință în fața Curții de Jurați de pe lângă Tribunalul Ilfov, la data de 24.09.1903.

În acel proces în care s-au încrucișat talentele unora dintre cei mai de seamă profesori de drept și avocați români de la începutul secolului nostru precum CONSTANTIN DISSESCU, TAKE IONESCU, ALEXANDRU DJUVARA, reputatul avocat și scriitor BARBU ȘTEFĂNESCU DELAVRANCEA a reputat unul dintre cele mai răsunătoare succese din cariera lui de avocat deoarece a obținut achitarea arhitectului SOCOLESCU după ce a dezvăluit prin pledoaria ținută în fața Curții de Jurați de pe lângă Tribunalul Ilfov, în seara zilei de 27.09.1903, „ ... încălcarea flagrantă a legilor, orientarea tendențioasă a unor cercetări sau mărginirea lor la aspecte superficiale, omițându-se în schimb aspecte esențiale pentru lămurirea cauzei", de către Prim Procurorul C. HAMANGIU. Citatul anterior l-am extras din cartea „Mari procese din istoria justiției", pag. 208, scrisă de d-na Yolanda Eminescu și publicată de către Editura Orizonturi, în anul 2017.

Și acum, la fel ca atunci, rechizitorii precare pot sesiza instanțele de judecată. Și acum, la fel ca și atunci, instanțele de judecată trebuie să fie capabile să sancționeze Rechizitorii mai mult decât precare și să dispună, fără absolut nicio ezitare, achitarea inculpaților în dosarele în care urmărirea penală s-a făcut în mod abuziv, cu încălcarea principiilor care o guvernează. Tocmai de aceea, idei precum șantajarea sau intimidarea judecătorilor nu trebuie să existe nici măcar la nivelul de dorință al unor procurori. Ca răspuns la întrebarea formulată în titlul editorialului, susțin faptul că opinia publică așteaptă ca aceste scandaluri care au zguduit DNA până în prezent, cât și posibilele scandaluri ulterioare, să conducă la o „primenire" a actului de justiție efectuat la nivelul urmăririi penale.

Pentru ca acest lucru să se întâmple și pentru ca imaginea și activitatea majorității procurorilor (cei care au acționat întotdeauna în limita și spiritul legii) să aibă cât mai puțin de suferit, factorii de decizie trebuie să acționeze prompt și hotărât cu scopul îndepărtării din toate structurile de parchet a procurorilor abuzivi, simpla delimitare de aceștia nefiind suficientă. Ca avocat specializat în drept penal, având o experiență de 22 de ani, afirm cu tărie că majoritatea posturilor ocupate de procurori, atât la nivel central (DNA, D.I.I.C.O.T. și Parchetul General), cât și în celelalte structuri de parchet, sunt ocupate de profesioniști onești, profesioniști care nu au nicio legătură nici cu limbajul agramat, nici cu acțiunile în stil mafiot al unor procurori abuzivi de genul celor de la Ploiești și Oradea.

Constantin Florin Durgheu

Comentarii

Adauga un comentariu

Adauga comentariu

Nume*

Comentariu