Barna îl atacă pe Iohannis la baionetă

E război în toată legea. Deși, aparent, PNL și USR afirmă că se au ca frații. Că luptă și unii și alții împotriva „ciumei roșii". Pentru a răsturna Guvernul incapabil al frontului PSD și a instaura un Guvern capabil al frontului anti-PSD. În timp ce partidele mai mici, în frunte cu Pro România, au dat în bâțâială, iar PNL umblă de colo-colo agitând ramura de măslin, USR și-a identificat dușmanul. În Klaus Iohannis.

Adevărul este că și unii și alții, adică și liberalii și useriștii se bat pe același electorat pe care l-au denumit generic electoratul de Dreapta. Mai corect spus însă este electoratul anti-PSD. Pentru că, doctrinar, PNL și USR nu au de fapt nico legătură. Liberalii nu se mai știe dacă sunt liberali, în timp ce, cu certitudine USR, este un partid neomarxist. Până în prezent, campania ambelor partide a fost exclusiv negativă și a avut drept țintă „ciuma roșie". Mai nou, de când s-a stabilit cu certitudine că fiecare va merge separat și unul împotriva celuilalt la prezidențiale, USR a identificat o nouă țintă. Mai importantă decât frontul PSD. Această țintă este Klaus Iohannis. Și legat de lupta pentru Palatul Cotroceni, inevitabil ținta devine și PNL. Ce semnale avem în acest sens? Cine are curiozitatea să intre pe rețelele sociale, va descoperi o schimbare de ton a USR extrem de abruptă la adresa lui Klaus Iohannis. Din ce în ce mai frecvent, citim postări în care se spune că USR l-a tolerat până în prezent pe Klaus Iohannis, trăind cu convingerea că acesta vrea binele României. Și bucurându-se că luptă împotriva PSD, activiștii USR recunosc că s-au prefăcut că nu observă faptul că domnul Klaus Iohannis este în realitate un personaj corupt, care seamănă umitor de mult cu ceea ce electoratul acestui partid urăște mai mult. Iar acum încep să-i descopere, rând pe rând, toate viciile. În sensul că nu a făcut nimic pozitiv în anii săi de președinție, dar, în schimb, a făcut foarte multe lucruri negative. Cât privește PNL, USR susține în prezent că este total diferit atât de acest partid, care s-a încărcat cu multe păcate în istoria recentă, cât și de PSD. Că, vezi Doamne, USR este cu totul și cu totul altceva. Nu mai este decât un pas până la adoptarea sloganului lansat cândva de Dan Diaconescu, „PDL și USL, aceeași mizerie". Diferența acum rezidă doar în conformarea la momentul politic.

Și este cât se poate de logic să se întâmple așa. Pentru că nici PNL, nici USR nu încearcă să înhațe hălci din electoratul „ciumei roșii". Nici nu au cum. Maximum din ceea ce pot face aceste două partide este să genereze o stare de defetism, de descurajare în tabăra adversă, pe fondul căreia o parte din electoratul mai puțin captiv al PSD să se demobilizeze în momentul votului. În rest însă, bătălia dintre PNL și USR este crâncenă și se desfășoară în linii mari în același bazin electoral, care este alcătuit din oamenii care dezavuează frontul PSD. Cine ia mai mult, câștigă prezidențialele. Iar cel mai vulnerabil la acest capitol este Klaus Iohannis, care are un trecut însoțit fatalmente de scheleți. Uniii cunoscuți, alții care abia urmează să iasă din dulap. Vom vedea acutizându-se această confruntare, pe măsură ce ne apropiem de momentul alegerilor.

Desigur, ambele partide vor încerca să lupte pe ambele fronturi, dar atacurile împotriva PSD și a candidatului acestuia vor fi din ce în ce mai amortizate de conflictul din interiorul frontului politic anti-PSD. Interesant este că și societatea civilă se scindează. Ca de altfel și statul paralel, din care o parte acționează în favoarea lui Klaus Iohannis, în timp ce o altă parte îl susține pe Dan Barna. Din acest punct de vedere, Florian Coldea, de pildă, ar putea fi mândru. Este primul fost șef de serviciu secret, care a reușit performanța de a crea de la zero un partid care, iată, dispune de un sfert din electorat.

În toată această recalibrare și reorientare a principalelor forțe politice, partidele mici dau în bâlbâială, șovăie și caută la rându lor soluții pentru a se repoziționa. Pro România de pildă este în plină fierbere. Mai ales de când s-a aflat că Ponta, fără a informa pe nimeni din partid, s-a dus cu căciula în mână la Klaus Iohannis, încercând să-l tatoneze, în speranța că într-o anumită conjunctură l-ar putea desemna premier. Mihai Tudose a luat foc. Întrebându-l cum și-a permis să facă așa ceva fără să consulte partidul. Ponta a răspuns că l-ar fi informat cu siguranță mai târziu. Realitatea e că Pro România nu știe încotro să o apuce. În aceeași situație se află și partidul moșit de Traian Băsescu. Ce va face PMP? Va veni cu un candidat propriu sau se va alia cu PNL, aliniindu-se foștilor săi dușmani de moarte? Sau va veni lângă Dan Barna, împrospătând prin altoire energiile acestui partid? Târâș-grăpiș, UDMR se pare că se îndreaptă către Klaus Iohannis. Unde se împiedică și-și poate rupe nasul de Rareș Bogdan, care devine numărul doi în partid, prim-vicepreședinte cu strategiile politice și care va avea un cuvânt decisiv în eventualitatea unui pact costisitor cu UDMR.

Pentru moment, USR este în ofensivă, în timp ce PNL este în defensivă. Dar această situație nu va rămâne neschimbată în viitor.

Sorin Rosca Stanescu